Povești de diversificare – Episodul 4 – Emelicious Food

Povești de diversificare – Episodul 4 – Emelicious Food

Continuăm seria Povești de diversificare cu a patra împărtășire, cea a Dianei, o mămică care a făcut din diversificarea fetiței ei, Ema, un proiect frumos pe Instagram, numit @emelicious.food. Accesând pagina ei veți descoperi numeroase rețete și tips&tricks pentru o diversificare cât mai plăcută, atât pentru cei mici, cât și pentru cei mari.

Noi ne lăsăm inspirați în fiecare zi de aceste mame și le mulțumim pentru contribuția pe care o aduc în viețile altor părinți.

Iată povestea lor de diversificare, în cuvintele Dianei…

Cum ne-am (auto)diversificat noi?

Da, noi :). Ema a început să mănânce hrană solidă, iar eu (Diana) mi-am diversificat mult ideile, părerile și viziunea despre alimentația bebelușilor.

Care au fost sursele noastre de informație?

Înainte de a începe diversificarea am citit:

  • ghidul de prevenție vol 6 – de pe www.cnsmf.ro
  • cartea “Diversificarea naturală” – Gill Rapley&Tracey Murkett
  • cartea albă “Cum îi facem pe copii să mănânce” a Crinei Coliban
  • am urmărit toate video-urile Crinei Coliban pe care le-am găsit pe Youtube
  • am participat la “Conferința de diversificare” ținută de ea în București (conferința se poate comanda acum online de pe site-ul ei)
  • am vizionat video-uri cu diferențele între gag și înec
  • m-am informat care sunt alimentele cu risc de înec, cum trebuie gătite alimentele pentru a fi oferite bucăți
  • am participat la un curs de prim-ajutor pentru bebeluși
  • am urmărit îndeaproape câteva pagini de Facebook de pe care citeam fiecare postare nouă și comentariile în care se dezbătea folosirea anumitor ingrediente

Când și cu ce am început?

Am început diversificarea la 6 luni, când Ema stătea destul de bine în funduleț și prezenta interes pentru mâncare.

Mi-am dorit mult ca Ema să aibă o relație bună cu mâncarea și am considerat că nouă ni se potrivește cel mai bine autodiversificarea. Prin urmare nu am urmărit nicio schemă și niciun tabel de alimente, i-am oferit alimentele sub formă de bucăți dintotdeauna și am lăsat-o să exploreze mâncarea.

Primele 2-3 săptămâni i-am oferit legume și fructe de sezon (crude sau gătite – încât să nu prezinte risc de înec), carne, ouă, brânză, apoi am început cu preparate de genul pastelor, terci, budinci, brioșe, omlete, clătite, biscuiți, etc.

Am mâncat întotdeauna în același timp cu Ema (eu sau un membru al familiei) pentru “a-i arăta cum se face” și mai mereu am mâncat același lucru ca ea.

La început (cam primele 2-3 luni) s-a jucat mult cu mâncarea și doar o gusta, o sugea, o molfăia, scuipa unele bucăți, o strângea în mânuțe, o arunca pe jos – etape ce sunt normale în acomodarea cu alimentele solide.

Legumele și fructele le tăiam de mărimea unei deget de-al meu, le faceam la abur la început și le testam înainte să i le ofer – suficient de gătite încât să poată fi strivite cu limba în cerul gurii.

Pe la 8-9 luni a dezvoltat “prinderea tip pensetă” și am început să îi ofer alimente mici, de ex boabe de strugure, afine, coacăze (tăiate în 2 sau în 4), mazăre, porumb – gătite și aplatizate cu furculița pt că au risc de înec.

Ce ingrediente am evitat și cu ce le-am înlocuit?

Până la un an nu am folosit deloc sare (gătesc pentru toată familia și pentru adulți pun sare în farfurie), zahăr, îndulcitori, prăjeli,  sau afumături. Însă am folosit de la început condimente: busuioc, oregano, ierburi de Provence, piper, boia dulce, mărar uscat, scorțișoară Ceylon. După 1 an am început să îi ofer Emei alimente care conțin sare (de ex cașcaval), iar cu timpul probabil voi începe să adaug sare în preparate.

Tot după 1 an am început să pun miere, sirop de curmale, fructe uscate (curmale, stafide, merișoare) în unele preparate, în cantități mici și destul de rar (conțin multe zaharuri) iar de zahăr sper să ne ferim cât mai mult.

Apă a băut destul de puțină câtă vreme a fost alăptată (până la 1 an și 2 luni), la noi a funcționat cana Munckin cu pai (am încercat multe variante de căni la început), îi dădeam și din shot-uri de plastic, iar de la 1 an și 5 luni bea apă bine din sticluțe de plastic.

I-am oferit să bea încă de la 6 luni kefir, sana, supă cu shot-ul sau cu cana, iar după ce am înțărcat-o îi ofer în cană lapte de vacă, de capră, de cocos, de migdale, însă nu neapărat la intervale regulate.

Ce produse au fost utile?

Logistic vorbind, am folosit

  • scaunul Antilop de la Ikea,
  • cămășute cu mâneci de la Ikea (le-a folosit destul de puțin pt că o strângeau la încheieturile pufoase 😆), apoi veste impermeabile de la Pepco (se forma cumva un buzunar în poala Emei și salvam acolo multă mâncare),
  • farfuriile și bolurile dodoli cu ventuză.
  • Am dintotdeauna haine “de sacrificiu” pentru mese, pentru care nu mă doare inima când se pătează.
  • Cu lingurița i-am făcut cunoștință pe la 7-8 luni, o încărcam eu cu iaurt, terci (texturi mai groase) și i-o dădeam Emei să exerseze – rar ajungea ceva în gură pe atunci, but practice makes perfect. Pe la 10 luni i-am cumpărat tacâmuri de antrenament din oțel inoxidabil, i le-am lăsat pe masă de fiecare când mâncam, îi povesteam despre ele, iar ușor-ușor a început să ne imite și să le folosească din ce în ce mai bine.

Am încercat să îi ofer la fiecare masă cât mai multe grupe alimentare din cele 5* :

  1. Fructe și legume
  2. Carbohidrați: cereale (grâu, porumb, ovăz, orz,  orez, secară), pseudocereale (mei, quinoa, teff, amaranth, hrișcă), cartof, cartof dulce, tapioca etc.
  3. Lactate și alternative vegetale
  4. Proteine: carne, ouă, pește, fructe de mare, leguminoase (fasole, năut, linte), nuci, semințe, unt din nuci/semințe, etc.
  5. Grăsimi: ulei, unt, untură, margarină

🗣Odată ce m-am informat despre autodiversificare (deși nu cunoșteam personal pe nimeni care să o practice) am avut încredere în Ema că se va descurca. Nu am grăbit-o, nu am certat-o că aruncă mâncare pe jos și nu am insistat să mănânce. Am considerat că treaba mea este să îi ofer alimente solide, însă ea știe mai bine când și cât are nevoie să mănânce.

Daa, în autodiversificare se face mizerie și daa, e normal să ai ceva emoții la primele mese. Dar privind cât de mult a progresat Ema în fiecare zi din acești doi ani și cu ce bucurie mănâncă astăzi, aș alege la fel.

Așa a funcționat această etapă pentru noi, cred că fiecare mamă știe (după ce se informează corespunzător) ce e mai potrivit pt bebelușul ei.

 

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *