Povești de diversificare – Episodul 2 – Patthy Paula (Mâncarea Șugubățului)

Povești de diversificare – Episodul 2 – Patthy Paula (Mâncarea Șugubățului)

Hello! Eu sunt Paula, mămica Șugubățului și autoarea paginii de sprijin pentru diversificare și rețete pentru toată familia – Mâncarea Șugubățului. Prietenii de la Dodoli m-au provocat să vă împărtășesc povestea diversificării noastre.

Pentru mine, diversificarea copilului a reprezentat diversificarea întregii familii. Odată cu începerea diversificării Șugubățului, și noi am început să avem o alimentație mult mai bogată. Am făcut cunoștință cu multe alimente pe care înainte fie nu le consumam, fie nu auzisem de ele, sau pur și simplu nu se ivise ocazia de a le încerca. În plus, am renunțat la mâncărurile procesate și la prăjeli, deci putem spune că am pornit toți trei pe drumul educației alimentare sănătoase.

Din dorința de a avea un copil sănătos și de a-l ajuta să pună bazele unei relații armonioase cu mâncarea, am început să mă documentez ușor ușor despre diversificare chiar din timpul sarcinii. Sinceră să fiu, după primele căutări on-line pe acest subiect parcă începea să mă cuprindă neliniștea și stresul. Tabele, piureuri făcute la blender și mâncare împărțită pe vârste. Nu rezonam deloc cu aceste lucruri și nu mă vedeam făcând așa ceva.

Cum am ajuns la autodiversificare

Dar într-o zi am descoperit un grup de Facebook ce se baza pe informații medicale actualizate și recomandări science-based. Prin discuțiile de acolo am văzut că se pomenea despre “BLW / autodiversificare“. Atunci am intrat în ceață totală. Credeam că drumul tabelelor și piureurilor, deși obositor și stresant, era singura opțiune. Acum aflam că se putea și altfel. L-am consultat pe “prietenul” Google pentru a afla mai multe informații despre acest BLW (Baby Led Weaning – sau Autodiversificare, așa cum e cunoscută la noi) și am știut din secunda 2 că asta ni se va potrivi perfect. Simțeam că este calea cea mai firească pentru un omuleț de a învăța să mănânce. După ce am născut, sentimentul meu s-a transformat în convingere. Șugubățul foarte greu accepta picăturile pentru colici, iar de curățat gingiile nici nu se putea pune problema. Zi după zi devenea tot mai clar faptul că nu va accepta niciodată vreo linguriță cu mâncare de la mine.

Când Șugubățul avea 4 luni am citit cartea “Diversificarea naturală”, care m-a ajutat să înțeleg și mai bine cum se oferă alimentele astfel încât bebelușii să le poată gestiona cu ușurință și să nu existe risc de înec. Tot din această carte am aflat că, de fapt, această modalitate de a diversifica bebelușii există de mult și era practicată mai ales în familiile cu mai mulți copii. În aceste familii, cei mici primeau sau luau singuri bucăți de alimente de la frații mai mari. Doar că nu prea se vorbea despre acest “fenomen”. Părinții se temeau să nu fie judecați de ceilalți din jur. Prin urmare, a fost ținut ascuns mult timp, și a devenit mai popular abia cu câțiva ani în urmă.

Când a fost cel mic pregătit pentru autodiversificare?

Citind recomandările celor de la AAP și NHS (sunt mai actualizate decât cele de la OMS) și multe site-uri cu articole cu trimitere către studii medicale, am aflat că trebuie să bifăm câteva condiții pentru a putea începe diversificarea. Deci, am așteptat până ce Șugubățul a prezentat toate semnele că e pregătit: 

  • stă în funduleț nesusținut câteva secunde pe o suprafață tare
  • când e așezat în scaunul de masă are o poziție corectă, dreaptă, și nu se “scurge” în părți 
  • își susține bine capul atunci când stă în șezut și poate duce obiecte la gură din această poziție 
  • nu mai împinge cu limba afară când îi ajunge ceva în gură 
  • prezintă interes pentru mâncare (întinde mâna spre mâncarea noastră)

Aceste semne încep să apară în jurul vârstei de 6 luni, dar nu este obligatoriu. Poate apar la 7 luni, poate la 8, poate la 5 luni. Răbdare!

În cazul nostru, Șugubățul a părut pregătit pe la 6 luni. Până atunci, de când era nou născut, a fost prezent cu noi la masă de fiecare dată când era treaz. Stătea în leagăn sau îl țineam la sân și consider că asta l-a ajutat foarte mult. Ne-a studiat pe noi și a învățat cam ce și cum se face la masă. De la aproximativ 5 luni și 1-2 săptămâni deja făcea scandal și se întindea insistent după farfuriile noastre. Era foarte curios să vadă ce avem noi acolo, însă nu a stat în funduleț nesusținut până la 6 luni fără fix 2 zile.

Începutul diversificării ne-a cam luat pe nepregătite. Abia venisem din concediu și nu aveam mare lucru prin frigider sau congelator. Am făcut o ciorbă de pui fără sare și i-am oferit un copănel și bastonașe de morcov și țelină. Avea 6 luni fără 1 zi și nu voi uita niciodată uimirea și fericirea de pe chipul lui când a văzut că primește și el din ce aveam noi pe masă. Spre surprinderea noastră a dus la gură și chiar a mâncat puțin morcov. Am găsit dovada a doua zi în scutec 💩. Copănelul l-a mozolit puțin iar țelina doar a strivit-o cu mânuțele.   

Cum a fost începutul pentru Șugubăț

În prima săptămână am avut parte de mai multe gaguri, unele mai light, dar și vreo 2-3 mai urâțele. După care a și vărsat puțin, dar de fiecare dată a gestionat singur situația. Din a doua săptămână deja au început să se mai rărească gagurile. Apoi, pe măsură ce s-a obișnuit cu diferite texturi și a învățat cum să gestioneze solidele, au dispărut.

Până atunci insă, soțul se stresa de fiecare dată când micuțul avea gag. I se făcea inima cât un purice, chiar dacă îi povestisem și lui din ce am citit eu și ne uitasem amândoi la filmulețe cu măsuri de prim ajutor în caz de înec cu mâncare la bebeluși. Culmea e că eu sunt cea emotivă și mă stresez din orice, dar atunci am avut foarte mare încredere în Șugubăț și am reușit să fiu chiar relaxată. Chiar și când aveam emoții, la gagurile mai urâtele, rămâneam calmă și îi spuneam să scuipe mâncarea. 

Era foarte frumos să mâncăm toți trei împreună, iar sentimentul de mândrie era maxim când îl lăudau cei din jur pentru faptul că mănâncă singur și se uitau surprinși la el. Locuim într-un oraș mic din Moldova, și aici nimeni din cei cunoscuți nu auziseră până atunci de autodiversificare.

Fiindcă nu avem teren alergic în familie nu mi-am facut griji deloc pentru alergii. Cel mic a primit din primele zile de diversificare alimente din toate grupele. Fiindcă Șugubățul era anemic (confirmat prin analize de sânge) am insistat pe alimente bogate în fier, pe care le asociam cu alimente bogate în vitamina C pentru o mai bună absorbție.

Nu am notat nicăieri, și nici nu imi amintesc exact meniul nostru de atunci, dar țin minte că a primit din prima săptămână carne, ou, lactate, fructe de pădure, banană, pepene, zuchini, broccoli, cartofi, roșii, portocale, morcov. La fiecare masă îi ofeream câte 3 alimente din ce mâncam noi (de preferat de culori diferite). Eventual îi mai fierbeam / coceam 1-2 legume în plus dacă mi se părea că nu e destul de ok ce aveam, sau îi ofeream și un fruct după masă.

Am gătit la comun de la început, iar după ce îi scoteam lui 1-2 porții într-o crăticioară adăugam sare în mâncarea noastră. Aveam tot timpul grijă la dimensiunea, forma și textura alimentelor. Bastonașe de marimea unui deget de-al meu, fructele / legumele mici și rotunde tăiate în 2 sau în 4 pe lung, și să nu fie nici prea moi dar nici prea tari, doar cât să le poți strivi cu limba de cerul gurii. Fructele zemoase și alunecoase cerea să i le țin eu în mână, iar el imi trăgea mâna să mă ghideze, și mânca din bucățile ținute de mine.

Cum am continuat

De pe la 9 luni, când a învățat prinderea pensetă ( “pincer grip” – cu degetul mare și cel arătător) i-am oferit alimentele tăiate cubulețe, cât să bage în gură. De la 10 luni, când a început să ceară din farfuria mea, am făcut toată mâncarea nesărată. Soțul își adauga sare în porția lui, iar eu și Șugubățul mâncam nesărat. Toată mâncarea era (și încă e) gătită sănătos. Fără sare, zahăr, miere, prăjeală, afumături, mezeluri, carne nepreparată termic sau gătită incomplet, ouă moi. Pentru a oferi gust bun mâncării am folosit diverse condimente și ierburi aromatice. La majoritatea mâncărurilor nici nu se simțea nevoia de sare. Mâncam și noi, adulții, nesărat – mai ales în cazul fripturilor. Mai greu mi-a fost mie cu ciorbele nesărate, mi se părea că nu au gust oricâte legume și condimente foloseam. Dar gusturile se educă, iar după o perioadă nu am mai avut această problemă.

I-am oferit de la începutul diversificării 2 mese pe zi. Până spre 8 luni foarte rar se întâmpla să reușim să avem 3 mese, din cauza perioadelor de somn. Abia aproape de 8 luni a rămas cu doar 2 somnuri pe timpul zilei, și de atunci am reușit să servim 3 mese principale pe zi. Bineînțeles că au existat și mese sau zile în care nu prea gusta /mânca  ori doar se juca cu mâncarea. Au fost și perioade în care dezvolta preferințe pentru un anumit aliment sau pentru alimente de o anumită culoare ori textură, dar cu răbdare și înțelegere au trecut toate.

“Recunosc că a fost frustrant uneori”

Da, a fost frustrant uneori, dar am încercat să ascund asta față de Șugubăț. Nu am vrut să-i transmit și lui starea mea.

Ce produse am cumpărat

Ca și ustensile / aparatură pentru gătit, în perioada aceea mi-am achiziționat un multicooker, un aparat de waffles, un cuțit pentru brânzeturi (din acela cu lama ondulată – pentru alimentele alunecoase) și niște forme de înghețată.

De mare folos au fost și sita pentru fiert la aburi, formele de brioșe, tigăile anti-aderente și robotul de bucătărie.

În rest am cumparat doar strictul necesar:

  • Scaun de masă (am avut unul reglabil), iar apoi pentru concedii / vizite la rude am luat un înălțător.
  • Bavete din silicon cu buzunar și din acelea cu mâneci. Le-a acceptat doar până pe la 9 luni, apoi am sacrificat câteva seturi de haine doar pt masă.
  • Tacâmuri cu manerul scurt și curbat. Le-a primit din a 2-a zi de diversificare, încărcate cu iaurt grecesc și lăsate pe măsuță să le ia singur.
  • Pahare mici (de preferat să nu fie dintr-un material casant) și / sau căniță cu 2 mânere.
  • O bucată mare de mușama de pus sub scaun pentru a putea recupera alimentele scăpate / aruncate și pentru a curăța mai ușor după fiecare masă.
  • Dezinfectant ce nu necesită clătire.
  • Castron cu bază aderentă din silicon. Eu am nimerit unul de proastă calitate, ce nu stătea lipit așa că am renunțat la el. Abia când Șugubățul a implinit 11 luni au apărut pe piață produsele Dodoli. Farfuria mașinuță a fost preferata lui, împreună cu bolul broscuță.

Sfaturile mele

Dacă urmează să începeți diversificarea, sfatul meu este să nu irosiți banii pe tot felul de cănițe sau aparate de fiert la aburi ori blendere, decât dacă mâncați cu toții mâncare făcută la abur sau serviți des supe cremă. 

Noi nu am reușit atunci să facem un curs de prim ajutor, dar vouă vă recomand să faceți unul. Dacă nu aveți posibilitatea, măcar vizualizați filmulețe pe internet pentru a întelege diferențele dintre înec și gag. Este important să știți cum ar trebui să procedați în caz de înec și când trebuie intervenit și când nu.

Și cel mai important! Vă sfătuiesc din suflet să vă coborâți așteptările la zero. Nu puneți presiune pe copii și nu le distrageți atenția pentru a-i face să mănânce ce sau cât vreți voi. Este perfect normal ca mocuții abia să guște sau să nu accepte solide în primele săptămâni / luni de diversificare, să arunce mâncarea pe jos, pe pereți sau să și-o pună în cap. Toți copiii trec prin aceste etape, indiferent de vârsta la care li se oferă șansa de a se hrăni singuri. E parte din procesul de învățare a mâncatului. Încercați să fiți relaxate, să aveți încredere în bebelușii voștri și să le oferiți libertatea de a explora mâncarea. Lăsați-i pe ei să vă ghideze, fiindcă fiecare are ritmul și nevoile sale. Diversificarea nu e o boală, ci o împrietenire cu mâncarea, cu o paletă largă de culori, arome și texturi. Diversificarea nu ar trebui să fie un stres pentru nimeni, ci o bucurie.

Diversificare lină și fără probleme vă doresc!

Huggs & kisses de la mămica Șugubățului 🤗😘

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *