Povești de diversificare – Episodul 1 – Mama Manu

Povești de diversificare – Episodul 1 – Mama Manu

Bună! Eu sunt Manuela (sau Mama Manu așa cum mă știe Instagramul) și, la îndemnul și provocarea celor de la Dodoli,  vin să împărtășesc cu voi experiențele mele cu diversificarea. De ce experiențe? Păi sunt mamă de doi. Doi frați. Unul mâncăcios și mic pe nume Tudor, celălalt mofturos și mare pe nume Victor, însă amândoi mereu cu poftă de ceva. Two_hungry_little_brothers sunt ei și o mare parte din voi îi cunoașteți deja, iar eu vă voi povesti puțin cum a decurs diversificarea la fiecare dintre ei, ținând cont ca între ei este o diferență mare de vârstă, iar abordările in cazul fiecăruia au fost complet diferite. 

Dacă ne uităm în DEX, “diversificarea” este acțiunea sau procesul de a prezenta aspecte (mai) numeroase și (mai) variate. În cazul bebelușilor, diversificarea reprezintă o etapă firească în dezvoltarea lor, etapa de înlocuire TREPTATĂ a laptelui (suptul laptelui) cu hrană solidă. 

Dacă intrebi un părinte, diversificarea este un moment din viața unui bebeluș care aduce cu el panică, emoții, entuziasm, nerăbdare, schimbări și multe alte provocări. Deși e un proces firesc, este cumva normal să ne cuprindă diverse emoții. Însă nu cumva ne stresăm noi mai mult decât e cazul în loc să îmbrățișăm această etapă în dezvoltarea puilor de om? 

Primul „hungry brother, Victor. Diversificarea acum 10 ani

Am să încep întâi cu Victor. El are 10 ani și diversificarea am început-o în primăvara lui 2011, la doar 4 luni. Mult mai devreme decât aș putea concepe acum, în prezent. Am crezut că nu îmi voi aduce aminte mai nimic din acea perioadă, însă privind fotografiile și trecând cu Tudor din nou prin această etapă, toate detaliile îmi apar în minte de parcă ar fi fost anul trecut. M-am ghidat după tabelașe, am introdus un aliment nou o dată la 7 zile, am început cu suc de măr / morcov, am amânat introducerea anumitor alimente decât după o anumită vârstă (carne de porc 2 ani, alergeni dupa 1 an, vinete după 1 an , etc) și lista ar putea continua.

Acestea au fost recomandările primite atunci, iar noi nu aveam acces la informații la un click distanță. Poate eram și eu prea tânără . Făceam ce ni se spunea în cabinet și aveam încredere că facem bine. Norocul nostru a fost că Victor a acceptat foarte ușor hrana solidă și a mâncat foarte bine până pe la vârsta de 3 ani când au început să apară mofturile (încă n-au plecat). Însă mereu au fost câteva alimente pe care nu le-a acceptat niciodată, acelea fiind alimentele cu care am întârziat prea mult să îi fac cunoștință.

Nu exista sau cel puțin nu auzisem de conceptul BLW și a mâncat pasat la blender pana pe la 8 luni când am început să îi introduc bucățele mărunte în piureuri. Însă mereu am avut o atitudine relaxată în timpul meselor și i-am permis sa testeze texturile atât cu gura cât și cu mâinile. Și niciodată nu l-am forțat sau nu am insistat să mănânce ceva ce nu îi plăcea. Pot spune că am avut o diversificare ușoară cu Victor. Și atunci, pentru mine exista un singur fel de diversificare și atât.

Viața pare uneori mai ușoară când avem mai puține opțiuni. 

Al doilea hungry little brother, Tudor. Diversificarea modernă

Fast forward în 2019-2020: smart phones, 4G, OMS, articole, podcasts, cărți, bloguri, grupuri, cursuri. Am luat-o de la capăt. M-am documentat, am citit ghidul OMS, am fost la un curs de diversificare și am aflat de BLW (autodiversificare). Atunci am hotărât că vreau să abordez această metodă cu Tudor. Am planificat, am cumpărat accesorii (ce-i drept, de data aceasta doar lucruri utile) și am planificat în plus. 

Tudor urma să împlinească 6 luni pe 3 ianuarie, iar noi aveam plănuit să ne petrecem revelionul in Tel Aviv, drept urmare am stabilit că prima păpică solidă va fi după ce ne întoarcem acasă. Dar Tudor a fost un bebeluș tare curios de mâncare. Încă de la 5 luni se uita foarte curios la mine când mâncam, iar de la 5 luni jumate trăgea de tacâmurile si farfuriile mele. Eram fericită deoarece acesta era un semn bun că prezintă interes pentru mâncare. Desigur, puțini copii sunt așa, dar eu eram încântată și din ce în ce mai nerăbdatoare așa ca am cedat. La cina din ajunul Crăciunului i-am dat eu direct în guriță primele lui bucățele de morcov din supa de pui. Avea 5 luni si vreo 3 saptămâni. Mi-am zis că fac asta doar azi, apoi revin la planul meu inițial. 

Dar următoarele zile am procedat la fel, apoi am plecat în Tel Aviv și acolo Tudor a mai primit ba câte o bucățică de avocado, ba puțină banană, ba puțintică pară. Și tot așa, când am ajuns acasă, puteam deja să îi fac combinații de alimente și preparate diverse. Am mers pe principiul un aliment nou pe zi, neavând istoric de alergii în familie. Până acum totul era bine, insă nu era BLW așa cum mi-am propus. 

Odată ajunși acasă din concediu, am pregătit prima masă cu mare entuziasm. De fapt nu a fost mare lucru, doar câteva bucăți de legume gătite la abur. Dar tot entuziasmul meu s-a spart când Tudor nu reușea să mănânce ce avea în față. Se frustra pentru că mâncarea cădea, se rupea și nu reușea să ducă la gură atât cât voia. Am mai încercat de câteva ori însă de fiecare dată se lăsa cu plânsete din partea lui. Așa că l-am ajutat și l-am hrănit eu. Cu mâna, cu lingurița, cu orice. Atâta vreme cât era hrănit, el era fericit și încântat la fiecare îmbucătură și mânca cu o mare poftă.

Deci părintele poate să vrea și să plănuiască, că până la urmă tot copilul alege.

Am continuat să îl hrănesc eu însă nu am renunțat să îi pun si bucăți la îndemână chiar dacă le ignora mereu. Mâncarea i-am oferit-o mărunțită / bucățele mici și nu pasată fin (cu excepția supelor cremă). Atâta vreme cât el a acceptat textura, nu vedeam un motiv pertinent pentru care să îi pasez mâncarea la blender.

Am continuat așa până în jurul vârstei de 8 luni când a început să apuce el lingurița sau să își bage mâna în farfurie. După două luni în care eu i-am pus la dispoziție mereu bucăți, în sfârșit era curios de ele. Și l-am încurajat chiar dacă atât noi cât și bucătăria arătam ca după război. Și la fiecare gag îmi mai apărea câte un fir alb. Știu. E înfricoșător să le vezi expresia atunci cand au un gag mai ales că piticii sunt mai expresivi și dramatici de fel. Însă nu doar că e perfect normal, este chiar bine să treacă și prin aceste episoade. Reflexul de fund de gât la bebeluși este mult mai în față pe limbă decât la copii și adulți. Trecând prin astfel de momente ei învață câtă mâncare să bage în gură, cum și cât să mestece. Pe mine m-au ajutat diverse filmulețe vizionate pe youtube despre diferența dintre înec și gag. De asemenea recomand un curs de prim ajutor pentru mese mai liniștite. 

Trecerea la solide se face treptat

În diversificarea naturală se recomandă ca la fiecare masă pe care o au membrii unei familii să fie prezent și bebelușul și să i se ofere mâncare deoarece se presupune că la început mâncarea care ajunge efectiv în burtică este puțină sau deloc. Cu timpul va învăța si va dori să mănânce tot mai mult. Desigur că în cazul nostru nu a fost așa. Hrănindu-l eu cu lingurița la început pe Tudor, iar el balotând tot ce era în farfurie, i-am introdus mesele treptat ajungând la 3 mese pe zi în vreo două luni pentru a nu-i solicita prea mult din prima stomăcelul. 

Este important să ne lăsăm ghidați de cei mici

Ceea ce vreau să spun este că deși avem cărți și ghiduri despre diversificare, copiii sunt și ei omuleți cu propriile personalități și preferințe. Nu îi putem programa după planurile noastre, însă ne putem ajuta de toate instrumentele de informare pe care le avem la dispoziție și să pornim la drum cu mintea deschisă și informată, cu entuziasm, dar cel mai imporatant, cu așteptări realiste și flexibilitate. Dacă ceva nu merge conform planului și așteptărilor, reconfigurează traseul. Ignoră “cele 5 reguli pentru o diversificare reusită” și observă-ți copilul. Observă ce preferă și continuă așa cum dorește el și cum vă simțiți toți confortabil. Mi-am dat seama în final că Tudor a ales singur cum să se diversifice. Eu doar am fost acolo să îl ajut, să îl învăț și să îl îndrum. Până la urmă acesta e rolul nostru.

Cam așa au decurs lucrurile la noi. V-am povestit despre experiența noastră, însă poate vă este de folos să știți și ce obiecte le-am considerat utile în diversificare și încă le mai folosim la fiecare masă:

  • Vase din materiale rezistente, non-toxice, fără plastic, cum sunt farfuriile și bolurile din bambus cu ventuză Dodoli;
  • Tacâmuri potrivite vârstei. La început din materiale moi de silicon, apoi pe parcurs din materiale ca cele pentru adulți (inox) însă de dimensiuni potrivite
  • Bavetă din silicon cu buzunar. Atenție să fie un silicon moale ,alfel poate deranja bebelușul. 
  • Nu e neapărat un must, dar eu am găsit-o extrem de utilă, și anume baveta xl cu mâneci ce acoperă și măsuța sau poalele copilului;
  • Păhărele mici preferabil tot din materiale rezistente, fără plastic. Găsiți la Dodoli două modele. Unul de inox cu cioc de silicon detașabil și unul din bambus cu două toarte, perfect pentru cei cu puțin mai multă experiență.
  • Scaun / înălțător de masă. Eu voi rămâne adepta înălțătorului de masă, având ocazia să le testez pe amândouă pe termen lung. Înălțătorul ocupă mai puțin spațiu, este ușor de luat cu voi in călătorii, la restaurant sau la bunici, iar cel mai important, copilul stă la masă cu restul familiei încă de la început. Indifferent pentru ce optați, recomand ca ele să fie din materiale ușor de curățat. 
  • La partea de gătit au fost de mare ajutor câteva aparate: cel de vafe, multi-cookerul, blenderul pt supe creme și sosuri și râșnița de cafea cu ajutorul căreia am măcinat cu ușurință semințe și oleaginoase. În plus, mi-au fost de folos o tigaie de calitate, antiaderentă, și tăvile de brioșe și checuri.

Pe partea de educare și informare m-am documentat de pe site-ul Organizației Mondiale a Sănătății, am participat la un curs susținut de un pediatru unde am învățat și noțiuni de bază de prim ajutor în caz de înec și am citit articole despre nutriție de la DOCTORI dieteticieni din ramura pediatrie (adică persoane care au studiat medicina ani de zile în domeniul nutriției).

Aceasta este povestea noastră. Sper că v-a făcut plăcere să o citiți, iar dacă ați găsit în aceste rânduri un sfat, o consolare, o informație utilă sau ați prins mai multă încredere în voi, atunci pot să spun că scopul nostru a fost atins. Dacă mai cunoașteți și alți părinți care urmează să înceapă această etapă cu micuții lor, arătați-le și lor articolul. 

Fie că alegeți diversificarea naturală, clasică sau mixtă, în final e doar mâncare. Așa că savurați-o împreună, fie ea o linguriță, o firimitură sau un bol intreg. Și cel mai important, bucurați-vă de spectacol și faceți multe poze. 

Să aveți o diversificare lină.

Manuela este mămică de doi băieți și scrie rețete delicioase și inovatoare pe pagina Two Hungry Little Brothers. A început acest proiect din pasiune, iar comunitatea online din jurul ei a crescut rapid într-un timp foarte scurt. Nouă ne este tare dragă, iar de aceea periodic veți găsi rețetele ei pe blogul nostru. O puteți găsi pe Instagram @two_hungry_little_brothers și pe grupul nostru de pe Facebook destinat rețetelor de autodiversificare dodoli -Retete si discutii Autodiversificare (BLW)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *